Abaţia Admont

     Admont (numele provine din latinescul "ad montes" - în munti)  este o localitate aflată într-un loc de o rară frumuseţe. La marginea unui actual parc natural naţional (Gesause National Park), pe malul râului Enns, probabil că acest loc i-a cucerit prin perfecţiunea sa pe călugării benedictini de la mănăstirea St.Peter din Salzburg, care la 1074 au fondat aici mănăstirea din Admont, care este în prezent cea mai veche mănăstire funcţională din Styria. Abaţia din Admont are drept patron spiritual pe Sfântul Blaziu.
    De-a lungul Evului Mediu, mănăstirea a prosperat, dezvoltându-şi un bun renume graţie scriptorium-ului de aici şi preocupărilor ştiinţifice remarcabile ale unor călugări din abaţie. Scriptorium-ul, acel loc în care în perioada medievală se copiau scrierile monastice şi se realizau acele minunate manuscrise din vechime, era un element complementar absolut necesar unei biblioteci. În acest fel, întelegem că au existat la Admont toate premisele de a clădi în timp această uluitoare comoară care este Biblioteca abaţiei, un loc de neratat pentru turistii care trec prin zona.

 Biblioteca abaţiei

     Biblioteca Mănăstirii Admont este considerată una dintre cele mai importante proprietăţi culturale ale Austriei şi una dintre cele mai valoroase manifestări de artă barocă târzie din Europa. La începutul sec.al-XIX-lea a fost numită (oarecum supraevaluat, dar nu fără anumite argumente justificative) "a opta minune a lumii". Biblioteca Mănăstirii Admont (finalizată la 1776) a fost comandată de Matthaus Offner (care a condus abaţia între 1751-1779) şi realizată de maestrul constructor Josef Hueber din Graz, în stilul barocului târziu. Stareţul mănăstirii a dorit să construiască acest edificiu cu ocazia împlinirii a 700 de ani de la înfiinţarea abaţiei, iar această idee, împreună cu geniul constructorului materializat în faimoasa Bibliotecă, i-au asigurat ulterior o menţiune remarcabilă în toate carţile de istorie.
    Josef Hueber a fost un adept declarat al ideilor iluminismului şi a transpus aceste principii în opera sa. Se spune că precum ideile în mintea omului, lumina ar trebui să umple camera, iar la Admont acest lucru este izbitor în sălile Bibliotecii. Lumina - multă lumină, culori vii, strălucire, decoruri şi reprezentări sculpturale cu semnificaţii încifrate - toate aceste elemente creează un cadru inedit pentru o sală de bibliotecă, de la care te-ai aştepta mai degrabă la ceva tern, liniştit si poate chiar semiobscur. Biblioteca din Admont are o lungime de 70 m, o lăţime de 14 m şi o înălţime de 11 m (12,7 m la cupola centrală) şi este împărţită în trei secţiuni, fiind cea mai mare sală monastică de bibliotecă din lume. 

  

  O bijuterie a barocului întâlneşte arta contemporană. 70.000 de cărţi restaurate, tavane cu fresce şi sculpturi din superba sală de bibliotecă vin să întâlnească lucrări ale unor artişti ca Erwin Wurm, Rudi Molacek şi Lois Renner.

Un concept incitant, aflat la graniţa între tradiţia benedictină şi actualitatea culturală, care rezultă din confruntarea dintre benedictinii de la Admont şi arta şi cultura timpurilor noastre. Mănăstirea Admont se remarcă nu numai prin cea mai mare bibliotecă mănăstirească din lume, dar din 1997 şi-a asumat din nou mecenatul istoric al bisericii.

     Cu Muzeul pentru Arta Contemporană mănăstirea Admont a creat un spaţiu modern pentru lucrările a peste 100 de artişti, care sunt grupate tematic în expoziţii temporare. În plus faţă de activitatea de achiziţii, un program Artists in Residence îi invită pe artiştii din generaţiile tinere sau de mijloc la mănăstire pentru a crea lucrări specifice locului. Rezultatele creativităţii acestor Artists in Residence sunt marcate cu „Made for Admont" şi adăugate la colecţia mănăstirii.

Pentru această combinaţie exemplară dintre arta modernă de nivel înalt şi moştenirea culturală tradiţională, mănăstirea benedictină Admont a primit „Premiul muzeelor austriece 2005".

Benedictini

      
    Cel mai vechi ordin monahal din Occident, înfiinţat de sfântul Benedict de Norcia (480-547). Principiile de bază ale vieţii benedictinilor sunt: şederea stabilă în mănăstire (stabílitas loci); ascultarea de abate (considerat reprezentantul lui Cristos) împreună cu o conduită morală demnă (conservátio mórum); celebrarea împreună a Liturgiei Orelor (ópus Dei) şi munca manuală (ópus mánuum): óra et labóra (roagă-te şi munceşte!), considerat ca un mijloc puternic de a-l învinge pe diavol. Actualmente benedictinii sunt uniţi în 21 de congregaţii autonome care formează o confederaţie cu centrul la Roma. Fideli devizei lor ora et labora, benedictinii s-au remarcat întotdeauna şi se remarcă şi astăzi prin spiritualitatea lor profundă şi printr-o intensă activitate în domeniul social (agricultura şi construcţiile), în domeniul cultural (în trecut prin copierea de manuscrise şi formarea de biblioteci), în domeniul teologic (îndeosebi la liturgie) şi în cel misionar.