Mănăstirea Sfântul Anton cel Mare

   Cea mai veche mănăstire din lume, atestată documentar, este Mănăstirea Sfântul Anton cel Mare, din Egipt. Întemeiată în jurul anului 356, în urma morţii aceluia care este numit părintele monahismului, Anton cel Mare, mănăstirea se află la poalele munţilor Al-Qalzam, în apropiere de localitatea Al Zaafarana.

    Sfântul Anton (251-356), "părintele monahilor", este poate cel mai popular ascet şi socotit a fi începătorul vieţii călugăreşti. Este considerat de tradiţia monastică drep întemeietor al monahismului, împreună cu Sfântul Pahomie.

       Iniţial, sfântul s-a retras lângă oraşul natal, iar mai apoi s-a stabilit într-un cimitir părăsit, trăind într-o asceză deosebit de aspră. La vârsta de 35 ani, năzuind spre o izolare totală, sfântul s-a stabilit într-o fortăreaţă părăsită, în inima deşertului, unde a petrecut în singurătate vreme de 20 de ani. Mai apoi, începând să fie căutat de oameni, s-a retras într-un loc inaccesibil, pătrunzand adânc în deşertul de pe malul drept al Nilului, unde a petrecut vreme de 50 de ani, până la moartea sa, survenită în anul 356. Sfântul Anton nu a fost organizatorul monahismului creştin, însă este unul dintre cei mai de seamă "părinţi fondatori ai monahismului creştin".

Cea mai veche mănăstire din lume

      Potrivit documentelor, prima obşte monahală din acest loc a apărut în vremea împăratului Iulian Apostatul, cândva între anii 361-363. După moartea Sfântului Anton, cei care l-au cunoscut, ucenici iubitori de pustnicie, au zidit o mănăstire în cinstea sfântului. Ansamblul monahal iniţial era, cu siguranţă, foarte simplu, fiind compus dintr-o biserică modestă, în care se adunau periodic toţi pustnicii din zonă, şi o trapeză cu bucătarie şi câteva cămări pentru alimente, unde aceştia luau masa, în zilele de sărbătoare. Spre sfârşitul secolului al V-lea, pustnicii au început să-şi aşeze chiliile în jurul bisericii. Chiar şi aşa, urmaşii Sfântului Anton cel Mare au păstrat o rânduială monahală semi-anahoretică, vieţuirea în comun rezumându-se doar la săvărşirea Sfintei Liturghii, la masa comună şi la îngrijirea bolnavilor.

      În incinta mănăstirii, care are o suprafaţă de zece hectare, se înalţă şapte biserici. În biserica închinată Sfântului Anton cel Mare se păstrează cinstitele sale moaşte. În toate tradiţiile creştine, amintirea Sfântului Anton se face la data de 17 ianuarie.